Sticla este un material solid amorf, de obicei transparent, obținut prin topirea la temperatură înaltă a unui amestec de nisip de cuarț, carbonat de sodiu și carbonat de calciu, urmată de răcire rapidă. Este dură, casantă, slab conductoare de căldură și electricitate și se folosește masiv la ambalaje (sticle, borcane), geamuri, obiecte de uz casnic și tehnic.
Compoziție tipică: circa 70–75% dioxid de siliciu, cu oxizi de sodiu și calciu, plus aditivi pentru proprietăți speciale.
Este material amorf (fără structură cristalină), se înmoaie treptat la încălzire și poate fi modelată prin suflare, presare sau turnare.
Este inertă chimic și nu interacționează cu majoritatea alimentelor, fiind considerată unul dintre cele mai sigure ambalaje alimentare.
Ambalaje: sticle pentru băuturi, borcane pentru conserve, sosuri, lactate, produse pentru copii.
Construcții: geamuri, ferestre, fațade, vitralii, sticlă securizată sau termoizolantă.
Tehnică și optică: sticlă optică pentru lentile și prisme, sticlă de cuarț rezistentă la temperatură, sticlă specială pentru echipamente.
Sticla se poate recicla practic la infinit fără pierderea proprietăților, ceea ce o face un material foarte valoros pentru economie circulară.
Deșeurile de sticlă se descompun extrem de greu în natură (ordine de sute de mii până la circa un milion de ani), de aceea colectarea separată este esențială.